Un top 10 al oraselor din Romania intr-o perspectiva personala

marți, 23 decembrie 2008

Sarbatori fericite!


Dupa un an cu reuşite şi neîmpliniri iată-ne, din nou, în faţa Sărbătorilor de iarnă. Începută încă din data de 6 decembrie cu ocazia Sfantului Nicolae, această perioadă sacră mai cuprinde Naşterea Domnului sau Crăciunul, Anul Nou, Sfinţii Vasile, Grigore şi Ioan şi Boboteaza. Probabil că ne aflăm în cadrul celei mai frumoase perioade a anului, perioada in care lăsăm in urma tot ce a fost rau in anul care se apropie de final, il asteptam pe Moş Crăciun şi ne facem primele speranţe cu privire la anul care bate la uşă.
Cu toate acestea, elementul central al Sărbătorilor de iarnă este reprezentat de Naşterea Domnului Iisus sau "Crăciunul". Este interesant de ştiut că până către sfârşitul secolului al IV-lea, Crăciunul se sărbătorea odată cu Boboteaza la 6 ianuarie. Deşi unii cercetători (P. Papahagi, V. Pârvan, S. Puşcariu) consideră că termenul "Crăciun" provine din latinescul "calatio" prin care se înţelegea convocarea poporului de către preoţii păgâni în fiecare zi de întâi a lunii pentru anunţarea sărbătorilor din luna respectivă, şi, cea mai importantă "calatio" era aceea de la 1 ianuarie, mai există şi o altă variantă etimologică susţinută de O. Densusianu sau A. Rosetti care afirmă ca originea acestui termen provine din latinescul "creatio". Indiferent care ar fi originea acestui termen, sărbătorirea Crăciunului pe data de 25 decembrie pare a fi o dată aleasă arbitrar, întrucât Evangheliile nu consemnează o dată exactă, iar în acea zi romani păgâni sărbătoreau cu fast "Dies Solis Invicti Nati, Deus Sol Invictus", zi în care primii creştini se puteau manifesta mai liber.
Cu toate acestea, etimologiile sau datele istorice par lipsite de importanţă în faţa insemnătăţii mesajului cristic. Fiul lui Dumnezeu a ales să se nască în condiţiile precare oferite de un adăpost pentru animale. Singurii martori ai acestui eveniment marcant pentru istoria omenirii au fost nişte păstori şi 3 astronomi. Iisus s-a născut în mijlocul animalelor şi a fost adăpostit într-o iesle, departe de toate facilităţile de care ar fi putut dispune. A ales modestia, umilinţa, căi pe care le-a urmat toată viaţa.
Prealuând acest model, la peste 2000 de ani de la acest moment, suntem datori să medităm la aceste aspecte. Pentru a ne bucura de naşterea lui Iisus nu avem nevoie de fastul bunurilor lumeşti, de locuinţe luxoase şi pline de bunuri inutile, de brazi tăiaţi, de cadouri scumpe aduse Moş-Crăciuni închipuiţi. Singurul cadou viabil este posibilitatea mântuirii. Iar acest cadou a fost oferit umanităţii în seara de Crăciun.
Imi amintesc cum, în copilărie, mergeam la colindat. Eram la Rohia, un umil sat maramureşan. După o îndelungată aşteptare, pregătită de multe repetiţii, colindul trupelor de copii debutau seara, negreşit la mănăstire, după care, până când mijeau zorile, străbăteam, prin nămeţi de omăt, întreg satul. Întreaga comunitate era conectată la maxim la acest eveniment şi nimeni nu închidea un ochi toată noaptea în aşteptarea colindătorilor. Din toate părţile se auzeau ecouri de colinde. În schimbul acesteia primeam un colăcel pe care îl puneam pe o sfoară...
Acesta era adevăratul spirit al sărbătorii. Pe pământ era pace şi între oameni bunăvoire. Sufletele noastre radiau de bucuria sufletească, aceaşi bucurie împărtăşită şi de cei aflaţi în preajma ieslei din Betleem.
Haideţi să încercăm să trăim aceste Sărbători la adevărata lor semnificaţie, aceea spirituală. Numai aşa ele vor fi cu adevărat fericite.
Sărbători fericite!

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Cluj-Napoca, my city!

Poveste de Craciun

The tour of Romania in three minutes !

Romanian Anthem, Landscapes and Personalities!

Vis de copil, Autograf

Transilvania

Arhivă blog