duminică, 22 ianuarie 2012

România – starea de fapt

Motto:
   "Arta de a guverna e în România sinonimă cu arta de a amăgi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii demagogice." Mihai Eminescu

        “Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei...Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, parlamentarii...Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală" (Octavian Goga, în 1916) 

     Într-o societate tot mai deculturalizată şi dezorientată, saracă moral şi material, cu o clasa politică incompetentă, mincinoasă şi avidă doar de parvenire, un electorat manipulabil, uşor de cumparat cu mită electorală şi un sistem de filtrare al liderilor politici bazat în special pe resurse financiare sau gargară ieftină, într-un context internaţional deosebit de dificil, este imposibil să nu ajungi pe marginea sau fundul prăpastiei.

     Din păcate parcurgem un evident proces degenerativ exprimat de renunţarea la un sistem autentic de valori şi exacerbarea mediocrității oferită generos din soate sursele. Cauzele sunt reprezentate, printre altele, de administrarea nesatisfăcătoare a ţării, subfinanțarea sănătăţii, învățământului și cercetării, faptul că lideri ai lumii interlope au devenit formatori de opinie, comportamentele triviale, adesea violente, oferite de „modelele” care apar la TV și sunt îmbrăţişate de un public vulnerabil, reprezentat în special de către tineri, care vor să fie ca idolii lor, deoarece celebritatea este confundată cu valoarea. Au fost constituite numeroase organizaţii care luptă împotriva poluării naturii, însă din păcate, un proces la fel de grav, poluarea conştiinţelor, inundate cu mizerii din toate părţile, nu este criticat de către nimeni, iar somnul spiritului şi raţiunii a generat întotdeauna monştri. Recentele incidente de la Bucuresti sunt regretabile, astfel de turbulenţe reprezintă un pericol la adresa democraţiei. În halul în care a ajuns, ţara are nevoie de soluţii şi nu de manifestări barbare. Violenţa şi haosul sunt ultimele lucruri care ne mai lipseau. Acumulată în timp, nemulţumirea justificată a populaţiei trebuie manifestată prin proteste civilizate şi ulterior prin vot. Acesta a fost marele câştig al Revoluţiei din 1989. Violenţa anarhică nu aduce nimic bun. Până la biruința unui sistem democrat real, suntem victimele demonocrației.

Faceți căutări pe acest blog